ASOCIAȚIA MARIA HOLTZHAUSER

N-am fost niciodată prințesă, și cred că nici nu mi-am dorit.
N-am avut jucării,dar mi le-am imaginat și uneori mi le-am construit din pamânt sau lemn.
Am creat cu mintea-mi deschisă,poezii și povești.
Adesea erau inspirate din frumusețea locului natal, care m-a vrăjit.
Încă mă închipui regina acelui ținut.
Magia lor a ținut deseori, cu sufletul la gură,asistența.
Fiecare a luat ce-a vrut din ele. Speranță,încredere, nostalgie, frumos.
Iubirea,am născocit-o. Ca și iertarea, îngăduința și dăruirea.
Eu am dat valoare lucrurilor și fiecărei clipe!
Mi-au strivit inima răutăți, ignoranțe, umilințe și amar.
Dar am recompus-o iar și iar. Au încăput în ea toate nefericirile lumii.
Am învățat să mă ridic de fiecare dată,parcă mai puternică.
Pentru ceilalți m-am dat nu o dată ci de trei ori peste cap.
Nu sunt o victimă ci o învingătoare, și-așa vreau să rămân.
Mă inspiră fiecare răsărit de soare și mă induioșează orice strigăt de ajutor.
Construiesc totul din lucruri mici. Așez clipele una peste alta.
Cu recunoștință pentru fiecare zi sau om frumos.
Și cu credința că va fi bine. Până la capăt…!
Concentrați-vă mai mult pe ce sunteți și pe ce aveți. Nu pe ce aveți nevoie…
Nu vă plângeți din nimic. Totul are o rezolvare,mâine.
Judecați mai puțin și iubiți mai mult. Cat mai e timp…
Vă îmbrățișez, cu sufletul!